"În prima zi când plec de la Cotroceni, plec din viaţa politică. Perioada de după 2007 a fost cea mai umilitoare din viaţa mea. Funcţia de preşedinte a fost pentru mine cea mai mare umilinţă. Am compensat totul cu misiunea funcţiei", a declarat Traian Băsescu la Pro TV în această dimineață.

Am aflat cu surprindere că președintele țării, al României, se simte umilit de vreo 5-6 ani încoace. Probabil de români.  Nu mă surprinde umilința ci mă surprinde  declarația.

Aș dori să-i spun: Și ce dacă! Foarte bine! Așa poate să simtă și domnia sa (un apelativ pe care nu-l merită) cum m-am simțit eu, ca profesor, în fiecare zi, tot cam din 2007 încoace. Umilită.

Fiindcă:

• Am aflat că sunt cam… proastă după standardele prezidențiale și că de-asta merge învățământul românesc atât de prost. Sigur nu cu aceste cuvinte dar asta era esența.
• Am aflat că nu trebuie să cer nimic statului român ci trebuie să-mi iau a doua slujbă dacă nu-mi ajung banii. Statul nu are și de-asta nu plătește munca mea ci plătește firmele de asfalt, pe Elena Udrea, niște mafioți…habar n-am. Pentru mine statul n-are. Eu trebuie doar să plătesc taxe pe care să folosească președintele pentru îndestularea propriei familii sau a PDL-ului.
• Am aflat că sunt o „leneșă” și că degeaba am câștigat în instanță niște bani care mi se cuveneau. Absolut degeaba. Președintele nu mi-a dat ce-am câștigat și mi-a tăiat și cei 25% pe care acum, prin mila domniei sale, îi voi primi înapoi. O pomană pentru toți  profesorii fiindcă justiția e doar o vorbă în vânt. Legea e plecată în vacanță. În Caraibe.
• Am aflat că degeaba trăiesc în România fiindcă aici prețurile sunt europene și salariile balcanice. Grașii/nașii petrolului/gazelor/electricității/cărnii/pâinii pot să schimbe prețul când doresc iar eu nu pot să fac nimic fiindcă ei se aliniază. Eu nu pot să mă aliniez. Eu trebuie să plătesc din leafa pe care mi-o dă în fiecare zi președintele, cu milă.
• Am aflat că pot fi umilită în toate felurile și de oricine se nimerea pe sticla televizorului (secretari de partid, parlamentari, miniștri, președinte) sau prin ziare cu apelative ca : vierme, mahala ineptă, leneșă, ciumpalac, nesimțită, etc. Și trebuia să suport fiindcă nu mă puteam duce la Cotroceni, să bat la poartă și să mă plâng președintelui de asta.
• Am aflat că nu pot avea nici o încredere în președintele țării mele care mi-a spus acum doi ani că voi avea salariul tăiat 6 luni și l-am avut doi ani (și probabil mai mult).  Mai înainte aflasem că-mi va crește salariul conform legii, după care președintele mi-a spus că nu va fi tăiat. În final nimic n-a fost adevărat și totul a fost minciună.
• Am aflat că în România președintele nu e al tuturor românilor ci doar al celor cu bani, cu relații, pe prietenii și când o profesoară face greva foamei e foarte bine, țara are de câștigat. De ce l-ar interesa pe președinte asta?
• Am aflat cum e să te simți  umilit când UDMR –ul cere ceva (citește șantajează PDL-ul) și i se dă a doua zi; cum e când minerii se răscoală, cer sporuri și guvernul zice clar că sunt legale; cum e când guvernul îți trântește ușa în nas fiindcă profesorul nu e miner, nu are târnăcop, nu e o amenințare și nici nu poate șantaja pe nimeni.
• Am aflat că nu e bine să fii majoritar în România fiindcă ești vinovat. UDMR-ul și Laszlo Tokes, Gyorgy Frunda sau Kelemen Hunor s-ar putea să fie deranjați de atâția români care nu vor să învețe maghiara și să se plângă la CE. 
• Am mai aflat că Europa se uită cruciș la orice român, deci și la mine, fiindcă președintele țării mele nu e în stare să se poarte ca un diplomat, ca un președinte, ca un om care-și iubește țara, ca un adevărat patriot.
• Am aflat că voi ieși la pensie fără să am siguranța că voi primi o pensie fiindcă  „dacă nu sunt bani…” degeaba am cotizat, ca proasta, la bugetul imens al pensiilor.
• Am aflat că, deși plătesc într-una la fondul de sănătate, nu sunt sănătoasă la cap dacă mai cred că statul sau casa de asigurări trebuie să aibă grijă de mine când mă îmbolnăvesc. CNAS nu e în stare nici să-mi arate în sistem informatic dacă mai sunt asigurată iar dacă aș avea pretenția ca din banii pe care-i plătesc să-mi refac dantura sau să-mi plătesc tratamentul la stomatolog, atunci am înnebunit de-a binelea.
• Nu, când mă îmbolnăvesc am 2 variante: să mor sau să mă duc la sistemul privat. Banii  mei nu se vor regăsi nicăieri fiindcă în România sunt foarte mulți săraci care trebuie susținuți din banii mei și statul asta face.
• Am aflat că Piața Universității e a domniei sale și nu a românilor care au murit acolo.
• Nu mai pot înșira de câte ori am fost umilită în acești ani, zi de zi, oră de oră și puțin îmi pasă (deloc) că președintele e umilit. A vrut să fie președinte, să suporte. Dacă nu-i mai place, să plece. E foarte simplu. Și apropo: nu poate să abdice fiindcă nu e opțiunea sa. Doar a regelui. Și el nu e rege. El poate să-și dea demisia. Atât. Și nu s-ar mai simți umilit.

PS. Ați observat că de atâtea umilințe Traian Băsescu s-a rotunjit frumușel în ultima perioadă?

Sursa fotografiei cu președintele (încă): transmisia ProTV.