De când cu iarna siberiană, care s-a mutat asemeni rușilor în timp de război în România ocupând-o total, noi, românii am devenit foarte blânzi.

Totul merge anapoda la nivelul superior al țării (superior doar prin scaune fiindcă în realitate acolo e partea inferioară, nu mai contează a cui) iar noi aflăm în fiecare zi din „almanahele” date publicității tot felul de grozăvii și nu reacționăm deloc. Am aflat că suntem ce nici nu speram (credeam): ciumpalaci, viermi, mahala ineptă, bețivi, cam proști, etc. Deși am aflat asta nu ne-am gândit să replicăm la fel de… superior inferiorilor noștri și le-am adresat doar versurile din Piața Universității prin partea cea mai avansată a societății românești. Bravo lor!

Altele pe care le știam dar e bine că le-am mai aflat încă o dată, sunt cele existente în România de 20 – 50 de ani – pe alese:

• Se fură.  Adică se fură en gros și en detail, mult, nesimțit,  fără jenă, fără educație,  fără obraz. Vezi cum au împărțit primarii (unii, mulți) ajutoarele. Cei nevoiași o cutie de conserve, cei de la primărie câțiva saci de conserve.
• Statul ne fură. Adică statul încheie contractele pentru deszăpezire pe banii noștri după care vine la tv și ne spune că e o iarnă foarte grea plângând de grija profitului care dispare în fiecare zi pe sub nămeții de tip Făt – Frumos. După ce ne spune asta lasă zeci de mii de oameni îngropați de vii în cavourile de zăpadă doar ca să demonstreze că primarul PSD-ist nu e la fel de bun ca cel PDL-ist.
• În România statul nu mai există. Dovada cea mai vie sunt cei care au acționat ca să deszăpezească satele, cătunele și chiar orașele: televiziunile, jurnaliștii, sportivii, civilii pur și simplu, bunicuțele și moșnegeii, persoanele cu handicap, vreun sătean care a înțeles grozăvia vremii, voluntarii, oricine altcineva în afară de stat. Pardon, uitam armata. Atâta câtă mai e. În acest timp statul stătea liniștit și se chinuia să schimbe un guvern cu altul. Adică statul avea treabă. Mare, multă, seacă. Părerea mea e că se dădea în stambă să vadă occidentul că mai poate. Jeffrey Franks trebuia să plece mulțumit că-și va recupera  banii și așa va putea să-și cumpere a doua pereche de pantofi noi.
• Am mai aflat că nu avem niște freze ca lumea pentru deszăpezire ci doar mașini de gunoi, vole, niște amărâte de tractoare cu niște lame, niște lopeți (cele mai multe) dar nici astea suficiente. Știrea care mi s-a părut de-a dreptul aberantă este aceea că CNADR –ul deszăpezește cam așa: Timișoara la București, Constanța la Baia – Mare, Clujul la Iași ,etc. E vorba de diverse firme angajate și care speră să nu ningă în  același timp în cele 2 orașe pe care trebuie să le curețe fiindcă nu au decât un șir (vreo 3) de utilaje. Din nefericire pentru noi și pentru ele anul ăsta așa a nins. Din cauza asta au murit însă oameni.
• Primul ministru nou apărut pe firmament și-a schimbat doar statura, preluând năravurile celui vechi și chiar mai mult. Vede leneșii stând la căldură și militarii deszăpezind. Poate ar trebui să-și schimbe ochelarii. Până va vedea ceva mai mult va trebui să ne mulțumim (spuneam doar că suntem blânzi) cu alura sa milităroasă și cu fervoarea cu care a început să facă curățenie pe pereții guvernului dar și să refacă programul bugetarilor. După asta s-ar putea ocupa  de schimbarea mobilierului de mahon cu unul de pal.
• Ca să îndulcească faptul că statul nu există și că oameni au murit sub zăpezi cu zile, Boc și MRU au început să-și lingă buzele cu o miere cam amară în fiecare zi: vom mări salariile dacă……………………………….urmează un lung șir de puncte, puncte pentru ca românii blânzi să nu încerce să se revolte. Noi vrem dar cineva nu ne lasă. Aici economia e de vină că nu crește precum drojdia și românii care nu mai vor să cheltuie  ceva ce n-au. Doamna Austeritate s-a instalat așa de bine în casele noastre de când Președintele a tăiat scurt și nemilos robinetul salariilor, încât acum nu mai dorim s-o dăm afară pe vremea asta câinoasă.
• Președintele s-a trezit totuși din fantezia care l-a purtat pe aripile ei în ultimii vreo 3 ani și și-a dat brusc seama că tonul pe care-l folosește era cam tare, cam obraznic și nu denota educație; și-a amintit că românii au exigențe (mai ales cu deszăpezirea); și-a amintit că Ponta e domnul Președinte; a amintit guvernului că austeritatea parcă nici nu era necesară. Bănuiesc că a/au vrut să vadă cât rezistăm. Românii sunt blânzi.
• Opoziția e în grevă parlamentară. Greva se va sfârși fiindcă și ei sunt oameni. Trebuie să ia un salariu ca să mănânce și nu cred că vor rezista la fel de mult ca profesorii în urmă cu câțiva ani (5 săptămâni). Oricum greva e de-gea-ba.  Veselia coaliției PDL-iste, care se strânge zilnic la Parlament, e de-a dreptul euforică. Nici n-a visat că va putea să fie asemeni Marii Adunări Naționale de pe vremea ceușistă: noi propunem, noi votăm, noi aprobăm. Bravooooo!
• Șantajiștii de serviciu sunt și mai fericiți. Se insinuează încet și sigur pe sub toate legile, pe sub toate ordonanțele, pe sub toate pieile indiferent cât de mult le-ar displace asta. Ținutul secuiesc, autonomia și vorbirea stricată cu accent maghiar a limbii române sunt țelurile lor supreme. Și câștigă în fiecare zi afișând o diplomație de tip cal troian.

Peste toate s-a așezat d-nul Capatos în  calitate (poate defect)  de „jurnalist”, transmițând, mai ceva ca OTV-ul, un filmuleț cu fostul premier într-o ținută atât de „lejeră” că  așa ne-am dat seama cât de jos pot coborî unii din cei pe care-i numim oameni.

PS. Prin cartierele din Ploiești, Roberta Anastase distribuie pachete pentru (aș vrea să zic sinistrați dar nu e nici un sinistrat) toți cei care doresc pe viitor să voteze portocaliu. Pachetele au: pâine, lapte și pate. Din nefericire pentru d-na Anastase cel care trebuia să le distribuie nu prea a crezut că oamenii îl vor cu brațele deschise și a cam dat bir cu fugiții. A lăsat toate pachetele la  un singur  apartament și s-a evaporat.