Ce să (mai) faci la Sinaia?

De vreo 2-3 ani de zile tot revin la Sinaia și nu doar în plimbare ci în sejururi de 7-10 zile. Statul la Sinaia, în sine, e benefic. Scapi de aglomerația Bucureștiului, inspiri aer montan, faci lungi plimbări care ajută la refacerea neuronilor tociți pe la magazine, cozi sau instituții bucureștene.

După ce ai aflat cum e Sinaia o dată, de două ori, de trei ori…începi să te întrebi cum arată, de fapt, Sinaia? Bifezi pe listă Peleșul și parcul Ghica, muzeele și cărările montane, telegondola și telecabina, trenulețul roșu și cel albastru, etc. dar ce mai poți face la Sinaia?

Păi, aproape nimic. Ieși la o plimbare în oraș, centrul Sinăii adică, și constați că pavajul arată rău și 3 muncitori refac 3 dale în 3 ore. Unde i-am lăsat acolo i-am găsit. Te lovești (oarecum) de niște chioșcuri hexagonale imense închise din toate părțile și vopsite în culoarea armatei române. Oare ce sunt? Nici un răspuns. În primele zile când le-am văzut instalate tot așteptam să se deschidă. Au trecut de atunci 2 ani. De prin presă am aflat că au fost făcute cu fonduri europene. Și nimeni nu întreabă de ce? Dacă te mai plimbi prin cei vreo 2 km de centru dai peste…cabinele telefonice londoneze, roșii și încuiate. Pe ele scrie clar: Info Sinaia. Înăuntru-gol total. Adică nici o informație.

Dacă nu vii la Sinaia să stai la hotel „all inclusive” ci preferi o vilă, din când în când, constați că mai ai nevoie și de câte ceva: mâncare, fructe, legume, șampon…Te declari mulțumit când dai peste Mega Image și Billa. Greșit! Prin Billa poți să te…plimbi, prin Mega Image poți doar să te strecori și să speri că nu trântești vreo sticlă cu preț exorbitant. Cel mai prost stă însă…piața pe care eu nici n-aș numi-o piață. 2 individe aflate într-o falsă concurență caută să-ți vândă marfă proastă drept bună și proaspătă iar alături de ele, coborând niște scări infernale, te trezești în paradisul lui 38, adică tot marfă proastă și foarte proastă, vândută ca fiind „de cea mai bună calitate”. Mai erau și niște brânzeturi expuse într-o vitrină deloc îmbietoare dar vânzătorul era…plecat. Din păcate am uitat să fotografiez „piața” din orașul turistic Sinaia, perla (?) Văii Prahovei. În rest, totul e bine la Sinaia.

Strada Cumpătu, pe care am ajuns să o cunoaștem fiindcă pe acolo stăm de obicei, se continuă cu strada George Enescu și arată (iulie 2016) ca după război. Se fac ceva lucrări masive în zonă dar nu asta ar deranja șoferii turistici sau nu. Utilajele grele aduse pentru montarea unor betoane imense au distrus drumul dar, mai ales, au distrus brazii care mărgineau prima parte a străzii. I-au rupt fără milă după ce fuseseră tăiați ca să nu ajungă la liniile de înaltă tensiune. Pentru restul străzii se lucrează fără nici o grijă pentru protejarea trotuarelor sau a străzii propriu-zise: un utilaj extrem de greu a distrus o porțiune de trotuar, un altul și-a trântit o bucată de câteva tone de metal pe caldarâm, noroiul se întinde pe strada cu asfalt vechi, iar șanțurile acoperite parțial vor face probabil „victime” printre anvelopele mașinilor cât de curand.

Această prezentare necesită JavaScript.

Peisajul dezolant e completat de case vechi lăsate în paragină, de vile nelocuite de ani de zile și restaurante abandonate, de câini vagabonzi plini de purici și căpușe, de mizerie pe marginea drumului și un pod de legătură care nu e absolut deloc întreținut. Cred că e singurul care face legătura între Sinaia și cartierul Cumpătu.

La intrarea pe pod un panou ruginit avertizează pe eventualii cetățeni certați cu legea să nu arunce aici gunoaie. Ce să vezi?, nimeni nu-l ia în seamă. Marginile râului Prahova sunt pline de gunoaie și se aruncă frecvent acolo. Ce să mai vorbim de pod! Dacă îl străbați pe jos te îngrozești: balustradele sunt ruginite, cu bare lipsă, cu surpături în pământ și asfalt, cu iarba crescută cât balustrada, cu trotuare distruse, etc. Cu alte cuvinte, primăria sau cei de la Drumuri și poduri nu au făcut nimic pentru întreținerea lui. Dar nimic. În plus eu am ajuns să mă întreb dacă nu cumva utilajele acelea foarte grele și mașinile cu diverse betoane nu or fi trecut chiar pe el? Oare chiar au făcut asta? 

Tot pe strada aceasta există și un gard după care se află o rezervație: „Arinișul de la Sinaia”, se mai află,  Stațiunea Didactică și de Cercetări Ecologice  și, mai sus, pe strada George Enescu, Casa memorială „George Enescu”. Cu toate acestea primarul reales, Vlad Oprea, și între timp trimis în judecată a stat din 2004 pe fotoliul moale și cald (bănuiesc) din primărie. Cam degeaba. Mă întreb (inutil) de ce a fost reales?

Această prezentare necesită JavaScript.

Primarul din Sinaia rămas fără primărie și trimis în judecată. Asta din aberațiile legilor noastre.

Reclame

Oare vine primăvara?

Primavara timida (1)Primavara timida (2)Primavara timida (3)Primavara timida (4)Primavara timida (5)

Să călătorim puțin!

Click pe imagine!
Album de călătorii

Slideshow. Pentru vizionare dați click pe imagine.

Cum să dai mâna cu … ursu’

        Dacă nu ai reușit asta niciodată, acum ai ocazia. Mergi pe Valea Prahovei, de preferință la Brașov, și există posibilitatea de a face o poză, un film, o „înțelegere” cu unul dintre „locuitorii” pădurilor noastre, câte au mai rămas. Poți să îți alegi exemplarul: un pui de urs fiindcă e drăgălaș, un urs matur fiindcă e impunător, o ursoaică fiindcă e mai îndrăzneață etc.   Avertismentele poliției și cele de pe panouri par serioase dar…nimic nu se poate compara cu eventualele fotografii pe care le-ai putea arăta prietenilor. Plus că ai putea chiar să-l atingi pe unul din Moș Martinii așa de drăgălași sau de impozanți. Dacă nu reușești din prima nu te descuraja: zona prezintă dotări (în materie de urși) „full option”.

Pentru mai multe detalii dă clik  pe ~Cum să dai mâna cu ursu’.~

 

Cine aruncă gunoiul?

O zi dinAutocarul era de tip Scania. Avea probleme la perna de aer pe fată iar condensul de la aerul conditionat se scurgea prin orificiile din tavan pe pasagerii aflati pe banci. luna iulie 2008, pe soseaua Brasov – Ploiesti. Locul privitorului: scaunul cu numărul 1 dintr-un autocar al companiei de transport Eurolines (ruta Franta – Bucuresti).

De fapt autorul acestor rânduri se întorcea dintr-un  splendid si încântător sejur pe Coasta de Azur. Visând la zilele petrecute printre stânci si bulevarde inundate de flori, la apa imposibil de albastră a Mediteranei si la străzile mirosind a proaspăt si curat, a avut parte de un dus rece cum numai la noi poti avea.

Soferul copilot al autocarului tocmai terminase de băut o bere. Probabil iesise din tură. Sticla goală (de sticlă) nu mai prezenta interes. Si… Stupoare!, soferul deschide usor geamul usii din dreapta si aruncă sticla pe geam. Cu grijă! Celălalt sofer, conducătorul autocarului, a încercat, timid, să îl împiedice să facă gestul. Mult prea timid.

După acestă ispravă, soferul copilot s-a gândit să facă puțină curățenie. Nervos fiind, din diverse motive, găseste pe lângă el o sticlă de 2 l de băutură răcoritoare, pe jumătate goală. Considerând că umple degeaba spațiul autocarului, și așa cam rablagit, deschide geamul să o arunce. Soferul conducător încearcă, de data asta mult mai apăsat, să-l împiedice. Nu reușește fiindcă vin rapid întrebarea si răspunsul copilotului: „Ce facem noi (adică amândoi procedau la fel !) cu ceea ce nu ne mai trebuie? Aruncăm afară.” În secunda următoare sticla zboară pe geamul autocarului oprindu-se în decorul  Văii Prahovei.

Vreo 20 de minute mai târziu în autocar se face simțit miros de fum de tigară. Nervos, copilotul iesit din tură (oare?) se îndreaptă spre spatele autocarului unde un pasager, cam aburit de multele beri băute îsi aprinsese o tigară. Ajuns lângă el îl somează să stingă tigara si îi ordonă soferului să oprească autocarul. Soferul chiar a oprit autocarul si in următoarele vreo 2,3 minute toti am fost convinsi că pasagerul fumător va fi dat jos din autocar să admire Valea Prahovei la picior.

Pasagerul ametit dar diplomat isi cere imediat scuze. Soferul îi confiscă tigara, o stinge si o aruncă la cos (de fapt la punga de plastic). Victorios, dar tot nervos, se întoarce la locul său de copilot.

Tocmai când gândeam că făcuse într-adevăr un gest în spiritul educatiei pentru mediu, simt miros de fum de tigară. Mă întorc să mă uit în spatele autocarului. Pasagerul fumător stătea solemn si cuminte la locul lui. Fără să fumeze. Mirosul persista si chiar devenea înnecăcios. Întorc privirea spre geamul murdar din fata autocarului să mai admir ceva din peisajul autohton. Nu pot deoarece fumul dens se înaltă  chiar de lângă usa din dreapta autocarului. Copilotul, nervos, fuma. Tigara a avut aceeasi soartă ca si sticlele. A fost aruncată  pe geam.

Morala: iulie 2008, Nice -Franta, câteva zile mai devreme. Un autobuz apartinând transportului în comun, abia plecat din statia aflată pe unul din marile bulevarde, opreste cu grijă. Soferul asteaptă calm si linistit, în spatele unui scuter oprit si care nu putea fi depăsit. Toată lumea priveste scena. Cea care conducea scuterul coboară având în mână o sticlă de plastic si se îndreaptă către containerul aflat pe marginea străzii, container cu emblemă pentru recipiente de plastic. Pune sticla în container si se întoarce la scuter. Soferul si pasagerii, nu putini, murmură aprobator, zâmbesc, chiar aplaudă. Scuterul porneste, autobuzul după el.

PS. Nici o discutie, implicând accente educative, cu soferul nu ar fi avut rost. Autocarele sunt considerate aproape bunuri (locuinte) personale si risti să te alegi cu o întreagă gamă de vulgarități extrase din mult prea coloratul limbaj autohton.

Coasta de Azur nu e… România…

   Nice - Promenade des Angles. Apă si cer într-o îmbinare perfectă si unică.                                                                                                                                                    

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

…fiindcă cerul azuriu nu se va reflecta niciodată la fel  în apele tulburi ale mării noastre;

…fiindcă florile de toate culorile nu vor inunda niciodată stâncile, parcurile, străzile, clădirile si acoperisurile acestora în România asa cum o fac acolo, pe tărmurile abrupte ale Mediteranei;Nice. Piata cu flori.

.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Albastrul mării Mediterane si albastrul florilor

Monaco.Florile din parc.

..fiindcă pestii nu vor înnota vreodată lenesi si liberi printre bărcile, iahturile si navele din portul Constanta; Monaco. Pescărusul. Prietenul oamenilor.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

…fiindcă pescărusii nu vor veni să ne manânce din palmă chiar în parcul orasului;

…fiindcă străzile noastre nu vor mirosi vreodată, la orele diminetii, a curat si proaspăt, a umezeală răcoroasă si a pământ reavăn;

Monaco dimineata.

…fiindcă izvoarele noastre nu vor mai avea vreodată limpezimea aceea de cristal care te îndeamnă să  duci apa din pumn la gură si să bei pe săturate;

…fiindcă arborii pădurilor noastre nu vor mai fi la fel de înalti, mândri si falnici. Fiindcă nu vor mai fi…

…fiindcă oamenii au locuri de sfintit si…

…România nu va fi Coasta de Azur.

Alternative la…

Beautiful yellow roses Trandafirul Petunii Trandafirul „bea” apa  Flori Necunoscuta Cactuși                                 Nice - France   …. tot ce ne scârbește. La „luptele” partidelor, la „ciolanele” fluturate prin fața celor ce pot fi ușor aburiți, la tot ce n-ar trebui să facă ratingul televiziunilor: femei îmbrăcate sumar (citește dezbrăcate), tragediile personale ale oamenilor privite iscoditor prin obiectivul camerei de filmat, sărăcia privită ca un  subiect senzațional sau de senzație, bălăcăreala în direct și la o oră de vârf pe orice temă și cu orice oameni etc.

Scandal

               Nu putem trăi fără scandal.Și acest lucru poate fi ușor demonstrat. În fiecare zi pe posturile de radio și televiziune, în ziare sau reviste, în direct sau pe ocolite se iscă, aproape din senin, câte o ”furtună”. Politică, cel mai des. Artistică, atunci când nu mai avem subiecte. Ecologică, când se dorește arătarea feței noastre europene. De data asta subiectul este nu prea fierbinte dar se poate exploata la maxim: copiatul. La examene. În fapt, la bacalaureat. Greu de separat ce e fraudă de ce nu e fraudă. Dar … o vorbă românească zice: „Nu iese fum fără foc”.

                   Așa se face că Bacalaureatul de anul acesta a dat prea tare în fiert și nu reușește deloc să stingă focul „copiatului”. Fumul se întinde pe la minister, inspectorate, comisii și contestații. Nu se va stinge prea curand focul dar nici nu vom vedea vinovați. Se vor găsi totuși câțiva țapi ispășitori fiindcă oamenii trebuie să simtă că „ s-a făcut dreptate”.Cândva.

Floare de catus și …boabe de cafea

Etichete Technorati: ,,,,

Natura Floare de cactusNatura 4 boabe de cafea

%d blogeri au apreciat asta: