Șmecherii cu TVA-ul la pâine

Ziua: 22 septembrie 2013

Magazinul: Lidl Nord – Ploiești

Intru în magazinul mai sus menționat pentru vreo două cumpărături pe fugă. Mă duc grăbită la raftul cu pâine și aleg 2 pâini „Pâinea pădurarului”, preț de raft: 4,49 ron. Cu coada ochiului observ în marginea dreaptă a raftului o etichetă pe care scria cu galben „Noul TVA” la un produs oarecare din categoria panificație. Îmi aduc aminte că în urmă cu 2 săptămâni erau toate etichetele la pâine cu acest nou TVA și pâinea pe care o alesesem costa atunci 3, 93 sau pe aici.

Ajung la casă și întreb casiera de ce nu se mai aplică noul TVA? Îmi spune că se aplică, dar pe bonul de casă apare prețul pâinii pe care o cumpărasem: 4,49. O întreb care e explicația și-mi replică arțăgos „Nu știu.” În timp ce-mi pe arată pe casa de marcat că prețul chiflelor ar fi cel cu TVA de 9% , eu îi spun că etichetele de la raft arată exact opusul, adică preț cu TVA –ul vechi.

Într-un final îmi zice nervoasă: „O mai luați sau anulez bonul?”. Am luat-o fiindcă eram grăbită și fiindcă chiar voiam să am bonul cu prețul pâinii fără TVA –ul de 9%. Și îl am. Pe bon se observă bine data și prețul încasat, bănuiesc ilegal, de moment ce aceeași pâine costa la începutul lui septembrie doar vreo 3,93 ron. Probabil că încasarea acestui preț se face de mult așa și probabil mulți cumpărători nu au sesizat nimic.

Bon Lidl

Se pare că de data asta nu am „ales înțelept” dar Lidl tot mi-a mulțumit pentru cumpărături fiindcă, nu-i așa?, dacă dau și în plus fără ca cineva să ia vreo măsură, de ce nu mi-ar mulțumi. Uitasem să precizez că la raftul  cu produse de panificație exista un singur preț cu „noul TVA”, restul prețurilor erau scrise exact ca înainte de 1 septembrie 2013.

Reclame

Realitatea e „omul statistic”

După revoluția din 89 ne-am obișnuit cu de toate. Ca să trecem de multe praguri psihologice ni s-au administrat diverse pastile. Pastila prețului alcătuit cu 49 și 99 de bani a fost printre primele. Era prețul  produsului sub pragul psihologic?,  rafturile se goleau și se mai golesc și azi.  Altă pastilă la fel de eficientă s-a dovedit a fi cea cu „gratis”. Se dă produsul cutare care costă atât dar, atenție, lângă el aveți unul gratis. Prima vedere a gratuităților a cam luat oamenii pe nepregătie și  rafturile s-au golit. Și astăzi pastilele funcționează dar între timp am mai primit și altele.

Niște „pastile” psihologice s-au dovedit a fi și sondajele. Diverse instituții sau institute de sondare de care nu auzise nimeni (adică oamenii reali) trimiteau (și trimit) pe piață tot felul de sondaje menite să ne arate că nu stăm chiar așa cum gândeam noi, cei aflați de cealaltă parte a realității. Fiindcă sper că a înțeles toată lumea: există două realități.

În sondaje ieșea la iveală „Omul statistic”.  Acesta e foarte bun la toate.  E reprezentativ, e  sărac și bogat în același timp, e la oraș și la țară, e tânăr și vârstnic, e liberal și comunist, e…de toate.

„Omul statistic”  e ideal pentru o guvernare. Se așează pe hârtie și face tot ceea ce ar trebui să facă omul real dar… niciodată nu provoacă nimic. Se comportă exemplar.  Trăiește în România …pe hârtie. Familia lui e, de obicei, compusă din 3,4 membri fiindcă nu-și permite să aibă cel puțin 2 copii. Așa că staticile arată că el are 1,4 copii. Nu e sărac fiindcă statistica nu-i dă voie dar nici bogat fiindcă aceeași statistică îl obligă să împartă iahtul cu cel sărac. El are în coșul zilnic mereu câte ceva: 2/3 de ou, un procent de lapte, se hrănește cu niște kilograme de carne (anual mai puține decât alții dar…are), legumele le cumpără moderat și le împarte întregii familii pe bucățele, zahărul și făina nu-i lipsesc fiind dozate în concordanță cu statisticile, are întotdeauna ceva bani pentru sănătate, cultură, vacanțe și, cel mai important,  nu are pretenții, idei, nu se revoltă, nu se opune.  Trece liniștit dintr-o statistică în alta fiindcă, se pare, din ce în ce mai mulți au nevoie de el. Statistic

Bănuiesc că nimeni nu se așteaptă ca „omului statistic” să moară. Ar fi imposibil. De-asta declar că „omul statistic” e nemuritor. Ocazional el poate fi victimă, poate deveni și infractor, poate muri puțin dar e imediat înviat de alte statistici și sondaje. La capitolul politică omul nostru e cam confuz dar asta prinde bine la guvernare. Poate dacă ar trăi, statistic vorbind, în altă țară ar avea o doctrină, o ideologie, niște principii, un procentaj oarecare de morală. În România nu se întâmplă asta iar „omul statistic” e mereu în căutarea alegerilor care ar avea loc „duminica următoare”.

„Omul statistic” e bun și pentru UE.  Acolo nu merge orice om  așa că „omul statistic” se mută în rapoartele trimse de România către toate forurile din UE și așa apare țara cu 22 de milioane de locuitori, aproape foarte bine. Să nu-ți vină să crezi. Își ocupă locul cuvenit în ierarhiile propuse de Europa. Probabil de-asta am intrat în UE și în NATO. Omul nostru și-a făcut bine treaba. De-asta vrem în Schengen dar aici am dat peste „oameni statistici” care n-au știut deloc să se comporte. Au creat o imagine „falsă” și nici n-au știut să „colaboreze” cu „oamenii statistici” bulgari.  Să fie ăsta primul lor semn de revoltă?

Realitatea propriu-zisă nu mai contează fiindcă leit-motivul zecilor de personaje (probabil la fel de statistice) care se perindă pe la televiziuni subliniază zilnic „da, dar statisticile arată că…”.

Trăim în Matrix.

%d blogeri au apreciat asta: