Și am încercat să fac asta.

Într-o zi cu soare m-am gândit să iau „masa” în oraș. Nu aveam prea mult timp la dispoziție și am apelat la restaurantul de tip fast food la care e mai mereu înghesuială în centrul orașului: McDonald’s. Trebuie să spun de la început că nu sunt o adeptă a fast food-ului „vizitele” mele în astfel de locuri sunt efectiv mai puțin decât rare.

Tocmai de aceea experiența cu Mac-ul de acum mi se pare extrem de importantă. În ziua aceea m-am decis să cer ultima invenție apărută pe listă: chicken grill/surprinde-ți gustul! Mare sendviș și mare greșeală la un preț maaaare. Am dat aproape 12 lei pe ceva ce urma să regret în curând.

Toate aromele și toate ingredientele lăudate de reclamă mi-au surprins în mod neplăcut gustul. Bănuiesc că nu la asta s-au gândit cei cu reclama dar, ce să faci?uneori reclama poate ascunde indicii nedorite.

McChicken-ul pe care mă gândeam să-l savurez ca pe un prânz interzis și de care nu e bine să abuzezi fiindcă ajungi obez în timp record, s-a dovedit însă a fi o mare păcăleală:

• mai întâi fiindcă era cam prea mare și dacă aș mai fi luat și cartofii prăjiți de la „bunicul” și coca cola de la americani îmi dădeam peste cap tot echilibrul caloric de care se tot povestește prin cărțile cu diete;
• al doilea fiindcă  după ce am mușcat din el și am încercat să simt acel gust de pui fript cu arome de grătar m-am trezit într-o lume paralelă în care gustul cred că era ceva vopsit fiindcă nu se simțea;
• al treilea fiindcă  papilele mele gustative au fost invadate simultan de  o  senzație  asemănătoare cu mestecatul cauciucului, de un gust foarte iute și pătrunzător dat probabil de ingredientele muștarului, de niște chimicale a căror proveniență nu-mi era clară, de ceva ciudat și nedefinit care provenea de la pulpa  roșiilor;
• „savoarea” a lipsit cu desăvârșire de la această „întâlnire” mai ales când am dat peste niște franjuri de salată tare care nici măcar nu imitau frăgezimea și pe care m-am chinuit să-i ronțăi fiindcă era exclus să-i pot da afară în locul în care mă aflam;
• uitasem să precizez că file-ul de pui nu semăna nici cu puiul, nici cu fileul. Era o bucată spongioasă de ….încă mai caut.

Una peste alta experiența a culinară din acea zi a fost una total neplăcută și nu cred să o mai repet vreodată. Gustul a fost groaznic iar ingredientele și aromele mi s-au părut foarte artificiale. Mai târziu am aflat de ce.

Mâncasem de fapt:

• niște stabilizatori, 93% carne, niște  (multe)  E-uri care nu știu în ce categorie să le încadrez fiindcă ar trebui să fiu o enciclopedie ambulantă la câte E-uri există, niște arome naturale, niște apă, zahăr, sare, fructoză și peste toate agenți de îngroșare, amelioratorii și amidon modificat sau nu. Acesta nu era la alegere ci se ofereau ambele variante. Am mâncat și ceva ce era  100%: salata lemnoasă, ceapa proaspătă și roșia cu gust ciudat deși la roșie nu se precizează că ar fi 100% roșie ci doar că e „proaspătă și tăiată”.

Am aflat asta de pe site-ul restaurantului la care intrasem hotărâtă să-mi surprind gustul. McDonald’s a reușit cu succes dar în sens invers.

• Carne pui file 93%, apă, amidon de porumb, stabilizatori :(E407a, E500, E331) arome, maltodextrina din cartofi, sare, zahăr, fructoză, zahăr caramelizat, agent de îngroșare (E415).
• Făină, apă, zahăr, drojdie, semințe de susan, ulei vegetal, semințe de in, amelioratori (emulsificator: E472e, E471, E481).
• Ulei vegetal, apă, zahăr, oțet din vin, semințe muștar (6,0%), miere (3,0%), gălbenuș de ou, sare, amidon modificat de porumb, acid E 270, agent de îngrosare E 415, arome naturale.
• 100% salata Eisberg
• Ceapă proaspata 100%  tăiată
  
• Roșie proaspată tăiată