De la infracțiuni contra umanității la… mai mult ca tupeul (m.m.c.t.)

Ion Iliescu

Ion Iliescu

Între punerea sub acuzare a lui Ion Iliescu (pentru fapte/ infracțiuni împotriva umanității – adică ceva extrem, extrem de grav) și tupeul de nedescris al urmașilor Ionelei Prodan (nu neapărat rude) se află un drum lung al României care le-a văzut pe toate, inclusiv, mai mult ca tupeul (m.m.c.t.). Ion Iliescu e aproape siderat, consternat, perplexat (nu cred că există cuvântul dar…) că a fost pus sub acuzare și pare că nici nu înțelege de ce. Adică (o fi gândind domnia – sa): ce dacă au murit acolo niște tineri care nu au mai apucat să-și vadă visele împlinite? Eu am făcut totul ca „revoluția ” să reușească. Inclusiv călcatul de cadavre și chematul rușilor. Și asta e …doar așa…ceva ce nici nu ar trebui să intre în discuție. Mai mult ca tupeul e poate prea puțin.

Dar, să nu ne amăgim! Nici nu trecuseră câteva ore de la moartea Ionelei Prodan (Dumnezeu s-o odihnească!) și au început să apară reacții care mai de care mai (le-aș zice) ciudate. Adrian Năstase, știți, pușcăriașul aproape sinucigaș?, s-a gândit că nu se face să sară peste acest moment, ca să nu cumva să-l uite lumea. Drept pentru care, zice Adrian Năstase, „…mai ales, pastrez in amintire imaginea ei – asa cum am vazut-o la televizor – din ziua de 22 iunie 2012, cand, imi povestea Andrei, a venit in fata spitalului Floreasca, unde ma aflam la reanimare, pentru a-mi spune, cu multi alti prieteni, „La multi ani!”. Odihneste-te in pace, Ionela!” Înduioșător, ce să zic?

Eu mă bucur că Adrian Năstase a supraviețuit că altfel devenea martir. Așa e doar un pușcăriaș de rând care ne dă sfaturi (vrem nu vrem) la fiecare emisiune televizată, la fiecare moment important, la fiecare postare pe blogul personal…Nu știu ce ne-am face fără el!

CD_Ionela Prodan_2003

CD Ionela Prodan 2003

Altă reacție ciudată a venit de la George Ivașcu, ministrul culturii care, la moartea unei mari actrițe a scenei românești, Carmen Stănescu, n-a avut nimic de zis (mut ca muții) și nici nu s-a apucat de bocit. Dar acum a avut. Fiindcă, nu-i așa?, trebuie să ne respectăm artiștii! Pe unii mai mult, pe alții mai puțin, pe alții deloc. Departe de mine gândul să devin nerespectuoasă față de Ionela Prodan deși, sincer, nu am fost o admiratoare a ei. Îmi place orice fel de muzică bună, de la cea populară până la rapp și hip-hop dar…nu e cazul să ne dăm peste cap valorile în așa hal încât să ajungem să postăm pe site-ul Ministerului Culturii: “Din nefericire, încă o artistă desăvârşită a acestui popor a părăsit marea scenă a lumii materiale. Aş îndrăzni să spun că atunci când o ciocârlie se opreşte din cântat, tăcerea care urmează are întotdeauna un aer nefiresc. Dar ciocârlia este pasăre: îi este dat să cânte, să încânte, dar se poate şi ridica sus, la cer. Acum, sufletul românesc a adăugat încă o voce de aur în corul îngerilor. Ne înclinăm cu un adânc sentiment de recunoştinţă pentru tot ce a lăsat în urma domniei sale. Condoleanţe familiei şi Dumnezeu să o odihnească în pace! Rămas bun, Ionela Prodan!”, a scris Ivaşcu în mesajul postat marţi pe site-ul MCIN.              (https://stirileprotv.ro/stiri/actualitate/ivascu-despre-ionela-prodan-ne-inclinam-cu-un-adanc-sentiment-de-recunostinta-pentru-tot-ce-a-lasat.html)

Sunt perefect de acord să faci asta, atâta timp cât arăți același respect tuturor artiștilor care aproape și-au dat sufletul, pentru ca, ceea ce a mai rămas din cultura românească să reziste și să existe. Dar să faci asta doar pentru Ionela Prodan în timp de taci ca peștele atunci când Carmen Stănescu moare, mi se pare o indolență. Sau cum spuneam în titlu: mai mult ca tupeu. Fiindcă la asta am ajuns.

Peste toate se adaugă „reacția” lui Codrin Ștefănescu, marele patriot „naționale”: „…liderul PSD a mărturisit, în direct, la România TV, că în ultima discuţie pe care a avut-o cu Ionela Prodan, artista i-a spus că îşi doreşte o diplomă pentru întreaga carieră..”
adev.ro/p7bx6s

Păi …drept să vă spun toată lumea își dorește medalii și diplome pentru indiferent ce și, mai ales, pentru recunoașterea meritelor (vezi așa-zișii revoluționari). Dacă sunt însoțite și de niște bani consistenți, cu atât mai bine!

Trecând peste toate astea, o medalie, o diplomă, o decorație, trebuie acordată de o instituție, un organism sau o comisie care să constate meritele persoanei fără ca ea să le ceară. E o recunoștere vizibilă a meritelor (care e de presupus că sunt la fel de vizibile) și trebuie să fie o cinste să o primești. După părerea mea cerșitul unei decorații ține de mai mult ca tupeul. Dar…de la Codrin Ștefănescu ne așteptăm pentru că nu sunt sigură că asta a fost într-adevăr dorința Ionelei Prodan. Pe de altă parte și fiica Ionelei Prodan are ceva de zis în această problemă. „Eu sper că toți se vor uni și vor face ceea ce trebuia făcut de foarte multă vreme. Mama a cerut doar o decorație, era mândră de România. Ea își arăta diplomele și medaliile tuturor, nu vreau nimic decât s-o vad că pleacă în mormânt ca o regină, pentru că mama mea a fost o regină și un bun național”, a declarat Anamaria Prodan, la Antena Stars. http://evz.ro/prodan-ionela-anamaria-reghecampf.html

E dreptul fiicei ei să dorească ca mama ei să plece în mormânt ca o regină și probabil mulți dintre noi ne-am dori la fel pentru părinți, indiferent dacă ei au fost „bun național” sau nu. Dar de aici și până la a clama că Ionela Prodan „a cerut doar o decorație” mi se pare tot de domeniul m.m.c.t. Și, cu scuzele de rigoare, cât a trăit, Ionela Prodan nu a făcut niciodată atâta vâlvă câtă văd la moartea ei. Probabil că artista era mult mai modestă decât ne imaginăm și cu mult mai mult bun simț decât încearcă unii să ne-o prezinte. Am vizionat chiar câteva interviuri în care, modest, așa cum îmi imaginam, artista nu făcea deloc paradă de…nimic. Era pur și simplu un om obișnuit care a avut talentul de a cânta.

Toată bălăcăreala asta despre diplome și medalii, distincții și decorații pe care le-ar merita artista Ionela Prodan e pur și simplu circ ieftin (în fond, poate e un circ scump), pentru că în 2002, artista a fost decorată de Președintele de atunci, nimeni altul decât Ion Iliescu, cu „Crucea națională Serviciul Credincios clasa a III-a, „pentru crearea și transmiterea cu talent și dăruire a unor opere literare semnificative pentru civilizația românească și universală” – 29 noiembrie 2002 ,” conform https://ro.wikipedia.org/wiki/Ionela_Prodan.

Dar să vedem cum stăm și cu principiile. „Procurorii au hotărât extinderea şi continuarea urmăririi penale pentru infracţiuni contra umanităţii în cazul fostului preşedinte Ion Iliescu, la data faptelor membru şi preşedinte al Consiliului Frontului Salvării Naţionale (CFSN), pentru acţiuni săvârşite în intervalul 27-31 decembrie 1989, acuzaţii care i s-au adus la cunoştinţă, ieri, fostului şef al statului. Iliescu este găsit vinovat pentru ceea ce procurorii numesc „psihoza teroristă” din decembrie 1989.” http://jurnalul.ro/stiri/politica/ion-iliescu-inculpat-in-dosarul-revolutiei-acuzat-de-psihoza-terorista-772311.html

Deci, un om care astăzi e inculpat pentru infracțiuni contra umanității, a decorat-o pe artista Ionela Prodan. În ce lume trăim? Cât de bine se pot simți urmașii Ionelei Prodan?

P.S. Ionela Prodan, interviu Gazeta de Sud: „Eforturile mele de promovare a valorilor ce ţin de cultura românească tradiţională au fost remarcate şi am primit propunerea de a-mi continua activitatea la alt nivel. În perioada 2001 – 2004, am coordonat în cadrul Ministerului Culturii promovarea culturii tradiţionale. Sunt mândră că, în anul 2003, mi s-a decernat Ordinul Meritul Cultural în grad de Comandor, de către preşedintele României. Ca o încununare a întregii mele activităţi, în 2013, ministrul afacerilor externe de atunci mi-a propus să devin reprezentant special pentru românii de pretutindeni.” http://www.gds.ro/Actualitate/2015-05-09/povestea-unei-copilite-orfane-de-pe-malurile-dunarii-ionela-prodan,-de-la-dabuleni-la-casa-alba/

Q.E.D. despre bunul simț și modestia artistei. 

Reclame
%d blogeri au apreciat asta: