România pitorească și nu prea

La Sinaia, perla Văii Prahovei, călătorul zilelor noastre ar trebui să găsească acel farmec al unei stațiuni montane, cândva elegante și „respirând” parcă un aer regal. În loc de asta, eu, călător pentru câteva zile, prin Sinaia am găsit un oraș prăfuit, escavat intens și plin de gropi, cu spații comerciale în paragină și cu (multe) așa – zise magazine de suveniruri pline de chinezării scumpe și proaste.

Parcul Ghica mai păstrează o parte a acelui farmec de care vorbeam mai sus, dar intrarea în parc (din drumul care străbate orașul) se face printre chioșcuri de suc și pateuri, vânzători ambulanți și firme de închiriere de echipamente, niște porți în paragină, adică un fel de țigăneală.

Fiindcă, în plin sezon turistic (!), la Sinaia se execută (citește: mai mult se stă degeaba) diverse lucrări, o parte a bulevardului Carol, una esențială, e închisă. Căile ocolitoare, pline de de gropi,  există degeaba  fiindcă nimeni (primărie, poliție, ADPP) nu s-a învrednicit să pună indicatoare multe și corecte care să dirijeze circulația. Așa se face că șoferii înnebuniți apelează la taximetriști după ce se învârt cu orele pe străzile în pantă din Sinaia. Nu mai vorbesc de faptul că străzile nu au marcaje la vedere, așa că nu poți ști dacă te afli pe strada Mihail Kogălniceanu, Theodor Aman, Furnica sau Aosta. E vorba de străzile lungi care ar trebui să fie marcate din loc în loc, în așa fel încât șoferii să știe dacă se află pe drumul bun sau se învârt în cerc.

Nu – mi mai amintesc cum arăta altădată drumul care duce la Cota 1400 (nu l-am mai parcurs de mult) dar e sigur că farmecul lui stătea în peisajele care îți tăiau respirația, măreția brazilor cărora aproape nu le vedeai vârful, desișul pădurii, clipocitul pâraielor și aerul acela inconfundabil pe care-l respirai și care-ți umplea plămânii de miros de cetină.

Nici asta nu mai e ce-a fost odată. Pe tot drumul de cotă se construiește, aș zice „în draci”. Han lângă han, hotel lângă hotel, vilă lângă vilă, există terenuri de vânzare peste tot, există case de vacanță, există tot ce vrei și ce nu vrei și, în curând, drumul de cotă va rămâne o amintire. Din dorința ca oricine să se poată caza la munte și să respire aerul curat al pădurilor, oricine va vedea doar case, vile, hoteluri, șiruri nesfârșite de mașini „presărate” cu huruielile ATV-urilor și asfalt, mult asfalt. Și va respira …gaze de eșapament.

În toată această dezamăgire a existat totuși și un moment luminos și binevenit: cazarea la „Foișorul cu flori”, un mic hotel care oferă servicii excepționale și nu face rabat la calitate. Harta localizare Foișorul cu flori

Iată și câteva fotografii cu hotelul dar și câteva peisaje surprinse (încă) pe drumul care duce spre Cota 1400 sau spre minunații munți pe care nu prea știm să-i ocrotim sau să-i valorificăm. Spun asta deoarece un element vizibil permanent pe drumurile Sinăii sunt…gunoaiele. Containere de plastic sau sticle, resturi de construcții sau resturi menajere, pungi sau saci, toate zac pe la margine de drum sau chiar pe drum.

Foișorul cu flori

DSCN1052-001IMAG0259

Foisorul cu flori 3

DSCN1019DSCN1023DSCN1034DSCN1038DSCN1039DSCN1043DSCN1046DSCN1075DSCN1079DSCN1080

IMAG0260IMAG0261

Și flori. DSCN1058DSCN1061DSCN1062DSCN1063DSCN1066DSCN1067DSCN1068

Anunțuri
Articol următor
Lasă un comentariu

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: