Bucureștiul oribil…

Dacă nu ați reușit să vizitați expoziția deschisă la Muzeul Național de Istorie a României, poate nu ați pierdut nimic fiindcă (din nou) poate ar fi trebuit să ajungeți acolo mergând la pas pe Calea Victoriei. Și asta nu mai pare deloc o plimbare de plăcere în zilele noastre când capitala, care se dorește iarăși „Micul Paris”, devine aproape o oroare pe alocuri.

Ca să încep cu începutul trebuie să spun că mi-am dorit să ajung la expoziția „Comorile Chinei” chiar de când am auzit că s-a deschis. O mulțime de alte probleme m-au împiedicat să ajung acolo până duminică, 28 iulie. Așa că am demarat cu mașina printr-un București aproape pustiu, pe o căldură toridă, până la parcarea din fața Ateneului. M-am hotărât să nu risc găsirea unei parcări lângă muzeu sau blocarea roților de vreo firmă avidă de bani așa că am parcat chiar acolo (parcare autorizată), gândindu-mă că o plimbare pe Calea Victoriei până la Muzeul de Istorie îmi va dezmorți picioarele și îmi va aduce o bucurie în plus. N-a fost să fie așa!

După traversarea parcării (autorizate) pline de gropi în care jumătate din roțile mașinii puteau staționa lejer, am trecut prin fața Palatului Regal. Până aici nimic neobișnuit. Vis-a-vis de Librăria Humanitas, chiar la colțul clădirii  cu fântâni arteziene (cam ce-i lipsește chelului) observ pe trotuar un fragment (enorm) dintr-o cornișă, chiar lângă locul prin care treceam. Mă uit în sus și, cu ochiul liber, constat cam de unde provenea și, în secunda doi, mă îngrozesc la gândul că ar fi putut să pice în orice moment altul, tot de acolo, la fel de mare și greu. Bineînțeles că nu era nici o avertizare și nici vreo porțiune de trotuar închisă.

Îmi continui „plimbarea” privind contrastele care-mi ies în cale. Magazine, cândva elegante, zac închise și în paragină alături de unele deschise și luxoase care prezintă (printre ruine) o gamă largă și variată de ceasuri scumpe sau îmbrăcăminte de care nu te poți atinge cu salariul mediu/minim pe economie. Deși privitul nu costă, face rău să constați că aceste vitrine îți „spun” permanent: „Mai bine nu intra! Nu ai ce cumpăra!”. Trec pe lângă intrările în pasaje constatând cu regret că n-au nimic „îmbietor” ci doar niște mirosuri suspecte și niște ganguri cam întunecate.

Ajung la vechiul magazin de muzică „Yamaha” și-mi dau seama că și el devine o paragină, pe zi ce trece, alături de fostul „Simplon” aflat pe cealaltă parte. „Capșa” nu te îmbie cu aproape nimic și pare că nici nu există acolo. De fapt, nici nu mi-am dat seama dacă restaurantul mai este deschis. Nici nu fac bine alți câțiva pași și mă izbește, în plin și cu forță, imaginea unui om al străzii dormind într-o pilotă murdară, lângă pubela de gunoi aflată pe trotuar (!), chiar în fața sediului, impunător, al BRD și Casei Armatei, în plin centrul capitalei. Și toate astea se întâmplau sub privirele pline de uimire dar iscoditoare ale unui grup de turiști (după aspect păreau scandinavi) care se îngrămădeau să privească și să comenteze  „locatarul” ciudat de pe străzile Bucureștiului.

Traversarea bulevardului Regina Elisabeta trebuia să-mi readucă și optimismul că voi regăsi acel „ceva”  din vechea Cale a Victoriei. Și, într-adevăr, mă întâmpină clădirile de pe colțuri: una renovată și gata să primească ceva magazine elegante, cealaltă o galerie imensă cu articole religioase care străluceau puternic în lumina soarelui de parcă nici un alt material nu putea rivaliza cu aurul (toate păreau proaspăt aurite) când e vorba de odoare bisericești.

Înaintarea pe Calea Victoriei a devenit însă un motiv de oripilare imediat ce am trecut de cele două clădiri și am ocolit o schelă pe care se lucra. Așa am ajuns în fața sediului fostei Bănci Naționale (vis-a-vis de casa de modă Venus), clădire aflată probabil între cele declarate „istorice” (marmură, coloane, grilaje vechi, arhitectură veche, etc.). Banca aflată acolo demult (informații interesante despre această clădire puteți găsi în acest articol: „Palatul Funcționarilor Băncii Naționale, Calea Victoriei, No22” ), și-a închis între timp porțile dar, din nefericire pentru București, s-a transformat într-un imens WC în aer liber. Spre groaza mea, printre coloane, am observat o femeie a străzii care tocmai „utiliza” WC – ul ad-hoc. Peste toate, am simțit cu forță, la cele aproape 45-50 de grade, un miros fetid de urină combinat cu cel de putrefacție. Totul îți întorcea stomacul pe dos și am gândit: cum se poate întâmpla asta vis-a-vis de sediul Poliției Capitalei aflată în renovare după cum menționează pancartele aflate în curte?

Cum poate primăria (generală, de sector) să lase această cruntă mizerie să domine una dintre cele mai elegante artere rutiere, turistice și comerciale din București? Cu ce, Doamne iartă-mă!, se ocupă primarii ăștia? De ce mai plătim chiar parlamentarii? Ei nu trec pe acolo? Dar guvernul? Membrii lui nu trăiesc în București? Sau nu se dau jos nicodată din limuzinele cu aer condiționat (plătite de noi) să meargă pe jos prin oraș?

Am ajuns în cele din urmă la expoziția „Comorile Chinei” și pentru aproape 2 ore am uitat oribila experiență. Cel mai rău m-am simțit când, la ieșire, am văzut coada formată la intrarea în muzeu (lungă, mare, pe vreo 3 rânduri) și am realizat, făcând drumul înapoi, că mulți turiști (străini, români) veneau spre muzeu, străbătând Calea Victoriei pe jos. Mi s-a părut oribil ca într-o țară europeană (că tot clamăm asta peste tot) turiștii sau simplii cetățeni să aibă parte de așa ceva într-o plimbare.

…Bucureștiul cultural

Cele 2 ore la expoziția „Comorile Chinei” nu au fost nici ele lipsite de probleme. Problema cea mai ciudată a fost traducerea indicațiilor aflate sub exponate: din chineză în engleză și apoi în română. Inutil de spus că pe acest parcurs traducerea în limba română a avut cel mai mult de suferit.

IMAG0179IMAG0224IMAG0180IMAG0181IMAG0187IMAG0188IMAG0190IMAG0191IMAG0192IMAG0194IMAG0195IMAG0197IMAG0199IMAG0201IMAG0203IMAG0204IMAG0206IMAG0207IMAG0208IMAG0213IMAG0216IMAG0217IMAG0218IMAG0219IMAG0220IMAG0221IMAG0222IMAG0223IMAG0225

Anunțuri
Lasă un comentariu

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: