Generația (super) controlată cibernetic

Cred că ne înșelăm amarnic dacă, în aceste timpuri nebunești, ne imaginăm că avem vreun control asupra vieților noastre. Probabil că speranța iluzorie de care ne agățăm este aceea că „libertatea” (cu ghilimele sau fără) este opțiunea noastră. Suntem chiar convinși, într-o proporție foarte mare, că nimeni nu are dreptul să ne urmărească, nimeni nu are dreptul să afle informații despre noi, nimeni nu are acces la ele fără voia noastră. Nimic mai fals.

Exemplul e aici. În țara tuturor posibilităților, America, elevii poartă deja cip-uri la gât. În ce filme SF am văzut oare asta? Singura elevă care a refuzat să-l poarte a fost suspendată. Să-și caute altă școală fără CIP-uri la gât!  Azi. Dar dacă „mâine” astfel de școli nu vor mai fi?

Controlul e quasi total. Companiile de cablu stau în casele noastre și ne „vizionează” electronic viața. Știu dacă suntem acasă, știu ce canale urmărim, fac rating-uri familiale ca să ne dea programe după placul nostru, știu chiar momentul când ni se strică televizorul și ne cumpărăm altul.

Telefonia mobilă ne poate localiza prin wirless sau GPS aproape instant și fără mari erori iar legile care fac posibil controlul convorbirilor telefonice n-au aproape nici un fel de restricții. Așa că serverele de stocare știu unde am fost în concediu, ce împrumut avem la bancă, când plecăm de acasă și cât lipsim, cu cine ne facem planuri, etc.

Facebook-ul are timeline-ul vieții noastre actualizat zilnic și nici nu trebuie să depună un efort pentru asta fiindcă ne-o facem singuri.

Blogurile află primele cam ce gândim și așa că serviciile secrete au doar de dat o raită prin blogosferă, în loc să facă muncă de teren.

Companiile aeriene au liste cu călători și cei interesați pot afla rapid cam pe unde ai zburat în ultimii …10 –15 ani iar mașinile moderne nici nu mai ies pe piață fără GPS încastrat în bord.

Ce să mai vorbim de Skype, Messenger, Google Talk sau navigarea pe internet!

Cineva știe sau poate ști când are nevoie cam ce faci, ce vorbești, ce mănânci.

Și toate astea se pot realiza doar cu un CIP.

Vă mai amintiți discuții aprinse s-au născut în presă și pe internet când se luase hotărârea ca noile cărți de identitate să aibă CIP-uri? Unde ne-au dus ? Nicăieri. Între timp au apărut cardurile cu CIP și de aceea nimeni nu mai are nevoie de semnătura noastră când plătim ceva ci doar de PIN. De multe ori nici de acela.

Și astea toate se întâmplă în timp ce toți cei de mai sus ne anunță zilnic și „sincer” că ei nu stochează și nu folosesc datele noastre, ba chiar că nu vor fi făcute publice.

Anunțuri
Articol anterior
Lasă un comentariu

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: