Puterea (de stat) televizată

S-a demonstrat în decembrie 1989 că poți face aproape tot ce vrei (să fie cam 99%?) cu un popor doar de  la televizor. Îi transmiți revoluția în direct – fie ea doar în alb/negru – poporul stă acasă și nu mai iese în stradă. E foarte interesantă o revoluție în direct. Nu-ți trebuie decât câțiva actori bine pregătiti și niște oameni oarecare pentru rolul de victime. Restul instituțiilor statului implicate în revoluție pot fi mimate, mascate, subînțelese, digitalizate,etc.

La 21 de ani după revo…nu, nu cred că e o exprimare corectă, după mascarada televizată numită revoluție, pentru poporul care ar fi trebuit să devină, procentual vorbind, mai deștept, nu am învățat nimic. Adică noi, poporul. Toată ziua stăm la televizor din cauza transmisiunilor în direct cu diverse etichete: senzațional, „news alert”, știre bombă, conferințe de presă, etc.

3 in 1

Așa se face că instituțiile statului, strâns unite în jurul partidului aflat la guvernare la un anumit moment dat ( fără importanță de culoare că doar atâta au toate), au învățat lecția foarte bine.

Cele 3 puteri în stat sunt, întotdeauna și veșnic, 3 puteri în stat și nu se dau în lături de la nimic  pentru a rămâne 3 puteri în stat aflate deasupra poporului. Dovada cea mai vie este faptul că reprezentanții lor stau pe scaunele puterilor în stat indiferent cine s-a succedat la Palatul Cotroceni, la guvern, CSM sau CCR. Așa că la fel s-a întâmplat și la prefecturi sau primării, la agenții naționale, regii sau  la orice mai vreți și are o doză de putere. E doar o rocadă. 

De aceea indiferent ce știre s-ar ivi la orizont în țara în care trăim, ea devine în maximum 2 ore o manevră, un adevăr, o manipulare, un război politic, o loviturăsub centură, ooooooooo…

Nimic nu e lăsat la voia întâmplării. Are justiția o problemă? Face grevă și apare din neant Mona Pivniceru care umblă vreo 2 luni pe la toate televiziunile. Nu pentru justiția justițiabilului ci pentru ceva mult mai prozaic: BANI.  Și dispare în neant.

Are guvernul o problemă? Dă legi, ordonanțe și hotărâri pe care le explică (?) cei mai netoți indivizi pe la toate televiziunile. La final, poporul buimac nici nu știe dacă cel care a hotărât era guvernul României  fiindcă presa e acuzată zilnic (de alți netoți) de manipulare și e trecută la capitolul amenințări asupra siguranței naționale.

Are Parlamentul o problemă de cele mai multe ori de imagine? Nu-i nimic. Oricum Parlamentul e instituția care mănâncă cu lingura banii din bugetul țării fără a da legi fiindcă s-a inventat guvernul care face de toate, cumulând două/trei puteri. Așa că Parlamentului nu-i mai rămâne decât  să  „muncească” în comisii fără folos și să-și trimită parlamentarii la orice post de televiziune ca să explice  cât de greu e să faci o lege. Facerea lumii a fost, bănuiesc, o treabă mult mai ușoară.

Are Președintele o problemă? Nu mai stă pe gânduri și vine în fața națiunii debusolate (televizat în direct sau înregistrat) pe care o jignește, o ceartă, o face de mâna a 2-a, o lasă de izbeliște, o trimite la plimbare prin Europa arogându-și „părintește” dreptul de a spune orice și în orice fel, chiar la modul vulgar. Mai rămânea să ne auzim trimiși la rivalul etern al lui Dumnezeu dar, nu e timpul trecut.

Televizarea puterii e deviza acestui secol, se pare, fiindcă nici pe mapamond lucrurile nu stau altfel. Concluzia la care am ajuns este aceea să fațada televizată a oricărei puteri, democrate sau nu, e o imagine mult mai vie decât puterea în sine și asta fiindcă adevăratele fețe ale celor puternici rămân ascunse. Noi nu știm despre cei puternici (fiindcă asta sunt ei și noi nu suntem) cum vorbesc, nu știm cum se poartă, nu știm câtă educație au, nu știm ce principii au, dacă au, nu știm dacă sunt capabili de empatie, iubire, afecțiune, dacă au prieteni sau dușmani,  nu știm despre ei nimic.  Frânturile vehiculate în presă nu sunt capabile să dea imaginea reală a unui astfel de puternic al zilei fiindcă vine omul incriminat  sau presa de scandal și zice „asta e manipulare”. Imediat o parte a poporului gândește: „are dreptate”.

Cred că am ajuns să gândim televizat, să mâncăm televizat, să ne facem meseria televizat, să facem aproape totul televizat. Televizatul a devenit  un fenomen  fiindcă și internetul și presa scrisă sau digital scrisă devin oarecum televizate. Nu cred că mai știm să trăim fără televizare.  Televizarea ține loc de democrație, de stat, de legi, de justiție, de poliție, de politețe, de prietenii, de dușmănii, de orice. S-a dat la televizor? E lege, e bine, e rău, e moral sau imoral, e ……..

Abuzul de televizare ne-a adus în situația de a nu mai ști când să credem în justiție sau nu, când să avem încredere în Parlament sau nu, când să ne cerem drepturile sau nu, când avem dreptate sau nu. Incapacitatea oricărei puteri a statului nostru de a deveni reprezentativă pentru poporul său și de a – și exercita puterea care i-a fost conferită în folosul poporului său se vede cu ochiul liber. Nu avem decât cele 3 puteri care sunt doar atât: PUTERI și sunt nu numai  în totală opoziție cu poporul ci sunt deasupra acestuia. De-asta își televizează excesiv faptele, deciziile, opiniile, justificările în loc să  acționeze pentru popor.

Anunțuri
Articol următor
Lasă un comentariu

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: