„O mână de oameni și-a bătut joc de un amar de oameni”

Aceste cuvinte nu-mi aparțin. Aparțin unei femei deznădăjduite din zona Moldovei aflată sub ape și le-am auzit într-o transmisie a unui post de televiziune. Cred că exprimă, fără umbră de îndoială, esența lucrurilor. Adică tot  ceea ce se chinuie de luni de zile să ne explice unii politicieni, analiști, vorbitori de ocazie sau  ziariști.Oameni și animale la fel de nefericiți.

Domnule Băsescu,

Tot citesc, ascult și privesc  de vreo 2 săptămâni știrile pline de deznădejde și amar care vin din Moldova  (poate știți și dumneavoastră: acea parte de est a României  care în toate statisticile e trecută la capitolul „cea mai săracă”) și nu-mi vine a crede că, într-un final, ați plecat urechea la insistențele vreunui mărunt consilier și ați plecat într-acolo deși se anunța vreme rea.

Bănuiesc că v-ați întors cu dureri de cap și cu o stare de enervare totală fiindcă, în condițiile date, sinistrații Moldovei, n-au binevoit a înțelege cât de bine era dacă erau asigurați. Văzând puhoaiele trecând nestingherite de digurile fantomă și năvălind prin ușile caselor v-ați gândit că e momentul chiar să le faceți educație  și asta, probabil, fiindcă vă simțeați în plin avânt pedagogic. Cred că sunteți chiar supărat acum fiindcă nimeni nu v-a înțeles când le-ați spus că nu aveți de unde face diguri fiindcă „țara asta se împrumută de 9 miliare de euro”.  În cele din urmă le-ați dat o speranță fiindcă așa sunteți dumneavoastră milos: „vom lua de la buget, adică de la educație și sănătate”. Și mă întreb de ce n-ați zis „vom lua de la buget, adică de la Parlament, guvern și agenții?”

Cum ar fi trebuit să „navigăm” trăind bine (dreapta sus) și cum am ajuns (stânga jos) Cel mai tare m-a „bucurat” să aflu că Președintele României are o opinie atât de proastă despre educația care se face în România încât s-a gândit să-i dea drumul chiar acolo, la inundații, printre  oameni nemâncați, nedormiți, supărați și rămași pe drumuri. Să știți  că era o oportunitate pe care nu puteați s-o ratați.

Bănuiesc că nu v-a impresionat prea tare faptul că acolo au murit totuși 23 de oameni și asta  fiindcă specialiștii în hidrologie nu dețin  aparatură de ultimă generație cu care să poată măcar prevedea în timp util și foarte devreme sosirea viiturilor devastatoare. Aceasta oricum nu e treaba dumneavoastră. Nici retragerea fondurilor care trebuiau folosite la construirea digurilor și transferarea lor către construcția de săli de sport nu e treaba dumneavoastră. Asta știm cu toții foarte bine.

Și atunci stau și mă întreb: dacă, din ceea ce se vede cu ochiul liber, dumneavoastră nu aveți nici o treabă pe nici un domeniu și n-ați reușit în 6 ani să faceți  să trăim bine (nu mai vorbesc de… mai bine) unde este RESPONSABILITATEA? De ce nu vă simțiți responsabil că noi nu trăim bine/mai bine fiindcă dumneavoastră AȚI PROMIS.  Și pe mine părinții și profesorii  m-au învățat că  „promisiunea dată e datorie curată”. De ce nu veniți să vorbiți în fața națiunii ( sau în Piața Universității, a Revoluției) și să spuneți: „a vorbit gura fără mine când am spus asta”, „habar nu aveam ce implică o astfel de promisiune”, „nu sunt de fapt președintele ci doar îi țin locul” și poate așa ați avea o scuză. După care mi s-ar părea normal o demisie.

Cred că asta este, în fond, tragedia acestei țări: să se lase de fiecare dată amăgită de vorbele mari și acei ce rostesc vorbele mari să o lase baltă. Fiindcă aceia nu cunosc și nu vor cunoaște niciodată semnificația cuvântului  responsabilitate și se joacă cu promisiunile. Toți ne-au lăsat baltă domnule Președinte: americanii, comuniștii, Iliescu, Constantinescu și dumneavoastră. Nimeni nu a găsit de cuviință să-și țină vreo promisiune. Tragic, nu?

Aș vrea domnule Președinte să vă mai spun că, deși poate nu știți, vaporul dumneavoastră a eșuat. N-ați fost un bun căpitan și nu ați salvat pasagerii. Sunteți probabil într-o zonă pustie și pasagerii nu mai au nici urmă de încredere în căpitan. Tare mi-e teamă că și echipajul se va revolta. Și veți sta așa, eșuat, la Cotroceni încă 4 ani. Sau poate…

Anunțuri
Lasă un comentariu

1 comentariu

  1. Legea educației naționale lăsată baltă conform teoriei: „dacă tot sunt inundații…” « Blog pro educatie

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: