Rețetă de sărbători. Verificată.

Cartea zilei Ingrediente:

  • fostă țară comunistă cu popor credul;
  • foști comuniști îmbrăcați /transformați peste noapte (citește 19 ani) din lupi  în oi blânde;
  • câțiva politicieni tineri, pentru aspect;
  • câteva partide, din fiecare parte câte unul și preferabil și unul de extremă (nu contează de care);
  • programe de guvernare în care abundă: „vom face”, „vom drege”, „noi suntem cei chemați”,„vom lua măsuri”,„vom da..pensii, salarii, ajutoare”,„vom mări..”etc.;
  • declarații (de preferință mincinoase) pentru îmbrobodirea celor ce merg la vot;

Toate cele de mai sus se amestecă în proporții variabile dar, pe cât posibil, în cantități cât mai mari. Nu se precupețește nici un efort pentru îmbrobodire. Se procedează cam ca la frământarea cozonacului: în luna de campanie electorală se stă pe „baricade”, cei implicați fiind dispuși la orice sacrificiu pentru obținerea cât mai multor voturi. Se adaugă din plin în toate capitalele de județ sau în orașele mai mari: festivaluri de orice dar obligatoriu cu mâncare și ceva băutură. În mediul rural rețeta trebuie puțin schimbată . Se preferă împărțirea de pomeni. Electorale. Prezența candidatului uninominalizat este obligatorie. Îmbrăcat elegant dar nu ostentativ el trebuie să facă față celor prezenți și să se comporte ca unul de-al lor. Câteva ore sunt de ajuns pentru asta.

După îmbrobodire se merge la vot. Îmbrobodiții , mulți având probabil și un spirit civic dezvoltat, votează. Rezultatul: nu contează fiindcă legea electorală datează de pe vremea piesei de teatru „Titanic vals”.  Partidele ieșite din urnă vor la guvernare. Toate. Pentru imaginea țării asta nu e bine. Se aleg doar 2. Se negociază. Poporul nu prea mai știe ce a votat, ce a ieșit dar i se spune că e bine. Președintele spune asta. Poporul crede.

Pe 22 decembrie ( nu, nu se mai scandează: „cine-a tras în noi 16 -22?”) ci se afișează victoria:  Avem guvern!

Rețeta a reușit. Parlamentul, miniștrii, președintele sunt în culmea fericirii.

Și guvernul trece la treabă. Constată că situația e gravă. Nu știa asta în campanie, se plânge el. Va trebui să facem reduceri, mamele vor primi indemnizații plafonate, salariile profesorilor sunt cam exagerate, pensiile sunt la pământ, economia s-a oprit din duduit cam pe vremea cand Tăriceanu a aflat că e criză, buget nu există, etc.

Președintele aprobă. Va fi solidar. Nu , nu cu poporul ci cu guvernul. Are o pretenție: să știe mecanismele prin care se iau deciziile.  Atât și poate dormi liniștit.

Între timp vin sărbătorile de iarnă: Crăciun, diverși sfinți, Revelion, alți sfinți, etc. Poporul trebuie să se simtă bine. Așa că se pornește la realizarea unei alte rețete.

Iarnă, zăpadă, frig, ghețuș, drumuri imposibile, șoferi, nervoși, mașini boțite, oameni rămași prin gări, oprire căldură, gaze care nu  se aprind,etc. Toate astea trebuie să înceteze!

Așa că se procedează la distrarea  sau hrănirea poporului pentru a uita de necazuri: sărmăluțe cu mămăliguță și țuică fiartă în scop caritabil, doborâre record de cei mai mulți Moși Crăciuni (ce frumos!), hrănire cu cel mai mare cârnat afumat și obținere certificat Guiness Book (nu-i așa că ne lipsea din palmares?), colindători vedete, rețete de vedete, „căsuțe de vedete”, autoritățile „colindă” azilurile de bătrâni sau casele de copii, cadourile „curg”, fericirea li se citește în ochi (nu contează ai cui ochi), etc.

Între timp se evită difuzarea pe posturile de radio și televiziune a situației în care se află țara. Se reiau marile probleme ale omenirii în scopul de a demonstra că alții stau mai prost ca noi. Se impresionează/intoxică poporul, acum de sărbători, cu: tsunami de acum 4 ani, câte persoane poartă numele de Ștefan/Ștefana (La mulți ani!), copii adoptați și frumoși, cât s-a mâcat/băut de Crăciun, ce mai fac super/hipermarketurile, cât de mare e criza, cât de aglomerat a fost la salvare, unde și-a petrecut Președintele Crăciunul și la ziua cui a fost, ce fac noii miniștri, ce vedetă mai naște în 2009, etc. Rețeta e, și de astă dată , garantată. Poporului i s-a spus că e fericit. Și el s-a conformat. E fericit.

Fiindcă suntem în prag de An Nou și ne trebuie un desert. Primarul general al capitalei, care nu prea mai are ce face prin capitală fiindcă a făcut tot ce și-a propus ( și, oricum, e iarnă) s-a hotărât să mai doboare un record: cel mai mare/greu tort. Așa că bucureștenii sunt așteptați să-l mănânce, într-o duminică.

Pentru anul 2009 nu se mai prevede doborârea de recorduri la mâncăruri. Poate la alte categorii. De exemplu: cel mai mic salariu, cea mai mică indemnizație pentru mamele cu copii, cel mai mic buget, cea mai mică pensie, cei mai mulți șomeri, cel mai cunoscut primar general în Guiness Book, etc. Toate se vor raporta la nivelul mondial și vor solicita intarea în Guiness Book.

Anunțuri
Lasă un comentariu

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: