„Trădare să fie, dac-o cer interesele partidului, dar să știm și noi !”

Tradare sa fie...

„Dragă Stolo” a cedat. Nervos după cât lasă să se înțeleagă. Cedarea s-a produs pe fondul …trădării. Trădare aranjată frumos de cele 2 partide ( sau 3?) care-și împart cu frenezie de 2 săptămâni ministere, primării, prefecturi, algoritmuri și orice se mai poate împărți fără a ține seama de vreun principiu și, mai ales, fără a ține seama că există un premier desemnat.

În fond toate rundele de negocieri pesedisto-pedeliste doar asta urmăreau: marea împărțeală și nicidecum „armonizarea” vreunor principii. Cum ai putea să… armonizezi amestecarea uleiului cu apa? Urmarea negocierilor draconice s-a văzut: semnarea tratatului de cădere la „pacea” mult visată pentru accederea la guvernarea mult visată  s-a produs în lumina reflectoarelor cu ținuta oficială de rigoare dar a lăsat în totală obscuritate pe cel care ar fi trebuit să fie actorul principal: premierul.

Cred că Stolojan a avut un deja – vu pe toată perioada de negocieri și și-a amintit că acum 4 ani a fost obligat să demisioneze. Și-a asumat toate riscurile și cred că și-a propus, puțin cinic dar  într-o manieră artistică, să se…răzbune. Zis și făcut!

Le-a dat „liber” la negocieri și i-a lăsat să se avânte. I-a urmărit cum beau aldămașul (prin restaurantele bucureștene), bat palma,  și -și freacă mâinile adulmecând deja funcțiile cu mașini la scară și cumpărături la Paris, fără a se îngrijora prea mult de marea criză financiară sau de programul de guvernare. În fața presei lucrurile stăteau puțin altfel și figurile momentului dădeau declarații care mai de care mai pline de „substanță”: criza ne preocupă, vrem să avem un guvern care să se pună pe treabă, am înțeles momentul istoric, iată 2 partide cu 2 doctrine diferite ce se pot armoniza, bla, bla, bla…și tot așa.

A crezut (premierul) că mai poate va avea un cuvânt de spus în guvernul pe care trebuia să-l conducă măcar în teorie. Speranțe deșarte. Atunci a aplicat planul răzbunării. Demisionez. Scurt și fără explicații. Mană cerească pentru televiziuni și ziariști cărora li s-a dat liber la speculații.

Spuneam într-o altă postare că votul alb e prea mult pentru alegerile din noiembrie. Abia acum realizez că aveam dreptate mai mult decât mi-aș fi dorit.

Numai perindarea zilnică pe ecranele televiziunilor a figurilor momentului și ar fi deajuns pentru a mă face să gândesc cu pesimism la viitorii 4 ani: Oprișan, Mitrea, Geoană, Boc, Ponta, Năstase, Corlățean, Hrebenciuc, Videanu etc. România va fi guvernată (mai sperăm asta oare?) de oameni  care au fost cercetați penal, mai sunt cercetați penal și numele lor au fost și sunt legate de afaceri dubioase, de scandaluri, de excrocherii financiare, etc. Alții au nimerit pur și simplu acolo și nu prea dau semne că ar fi caractere puternice care să scoată țara din criză sau să o mențină pe linia de plutire.

Se pare că Farfuridi avea totuși dreptate când spunea: „Iubesc trădarea …dar urăsc pe trădători”. În imbecilitatea lui spunea marele său adevăr: acela că nu dorește să fie exclus de la împărțirea beneficiilor trădării.

Figurile momentului ...

Mă aștept ca în zilele următoare „Răcnetul Carpaților”(să fie oare OTV-ul?) să dea publicității „scrisorica de amor” care să „lămurească”, pentru țărișoara noastră, trădarea.

Anunțuri
Lasă un comentariu

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: