Se apropie scadența lui Brucan sau a doua revoluție românească. Locul desfășurării: internet.

„Deșteaptă-te, române, din somnul cel de moarte/În care te-adânciră...” Cei care „călătoresc” pe undele internetului au remarcat probabil în aceste zile o efervescență informatică fără precedent, dacă pot să o numesc astfel.

Ziarele în format electronic, agențiile de știri, bloggerii și orice alte surse electronice s-au întrecut în a scoate din „meandrele absolutului” întregul dezmăț financiar cu salarii  și pensii șoc în instituții publice, alimentate de la buget și aflate sub coordonarea guvernului.

Cred că abia începem să realizăm că celebra frază a lui Brucan referitoare la cei 20 de ani de „prostie” românească a fost profund adevărată. Cu o singură precizare: românii aveau exemplul lui Ilie Moromete. Simplitatea și diplomația nu le-au învățat la înalte universități ci, într-un fel concret, obligați de cei care și – au asumat de fațadă responsabilitatea guvernării, crezându-ne proști.

Termenul a expirat! Am simțit-o în toate cuvintele comentariilor scrise, în toate reportajele televizate, în toate provocările lansate, în tot. Nu mai este nevoie să ieșim în stradă. Drapelul României nu va fi fluturat pe sub nasul poliției, armatei sau guvernanților dar, e mai mult decât sigur că evenimentele merg în direcția bună. Nu putem afirma: „Revoluția (II) a învins” dar nici mult nu mai e până atunci. S-ar putea să mai treacă ceva timp, s-ar putea ca acești parlamentari, guvernanți, șefi de șefi să nu înțeleagă că, nu  prostia îi determina pe români să nu reacționeze ci  lehamitea.

Primul Ministru însă a reacționat greșit și cu mare întârziere la „bătăliile” din presă. Abia azi dimineață s-a gândit să iasă totuși în fața românilor cu o decizie. Să convoace ședința de nu știu ce fel în care să pună limite salariilor nesimțite, cum bine le numeau jurnaliștii cu experiență în domeniu, din cele peste 200 de agenții (sau autorități) guvernamentale. Proasta alegere a momentului s-a repercutat, câteva ore mai târziu, în „meciul” cu președintele țării.  Și, fatal, greșeala îl cam scoate în afara terenului de joc. Să fie frica?

Din experiența de la și după prima revoluție românescă știm că astfel de faze se termină cu: demisii, demiteri, mineri sau fuga de la guvern. Nu neapărat în acestă ordine.

În plină criză financiară mondială, cu probleme grave, cu coloși bancari care se prăbușesc, cu măsuri drastice pentru evitarea unui colaps, ai noștri „dregători” aflați în exercițiul funcțiunii se …„piaptănă”. Parlamentarii votează orbește orice lege le iese în cale de parcă și-au propus să îndeplinească cincinalul, miniștrii se plimbă pe la televiziuni dându-și propagandistic și savant cu părerea, campania electorală trimite senatorii și deputații în vacanță fiindcă uninominalul le stă de-a curmezișul viitorului mandat, justitia dă N.U.P. după ce s-a chinuit 18 ani să uite că are de rezolvat dosarul mineriadei, etc.

Restul țării se duce la serviciu fiindcă are credite și impozite de plătit, copii de întreținut, părinți de susținut sau așteaptă pensia, calculată ca să supraviețuiești până la moarte, fiindcă de trăit nu se poate.

Un guvern responsabil și un parlament așijderea s-ar fi coalizat imediat și ar fi luat măsuri de austeritate fără să aștepte nu știu ce semnale. Nu 10 (Ceaușescu dădea 100) de lei la salariu, nu ajutoare peste ajutoare și indexări ce amăgesc foamea ci măsuri reale. Nu mitinguri electorale cu mititei, bere și lansări de carte ci exemplul personal: salarii micșorate, renunțarea la câte o mașină, câte un mobil, reucerea cheltuielilor pentru superclădirea  parlamentului care înghite fonduri precum zmeul din povești,  și orice altceva care ar fi convins populația că avem conducători responsabili.

Revoluția românească pe internet e în plină desfășurare. De data acesta românii se „revoltă” electronic. Mass –  media e cu noi ! Într-o zi vom afla că am învins fără să izbucnim în urale. Nimeni nu va fugi cu elicopterul. Învingătorii vor merge liniștiți la muncă știind că salariul le ajunge să trăiască bine (nu decent, adică mizerabil), pensia o vor cheltui mulți ani plimbându-se, își vor deschide afaceri știind că vor avea profit, vor privi parlamentul unicameral (probabil) și guvernul care a depus un jurământ pe care îl respectă.

 

Anunțuri
Lasă un comentariu

1 comentariu

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: