Dacă n-am face haz de necaz, ar trebui să ne îngrozim

El e gandacul.

                           Ploiești, Centrul Comercial „Balif”. La intrare, un magazin alimentar. Brânzeturi și lactate. Intru să iau câte ceva. Vânzătoarea, destul de plină de solicitudine, mă servește cu sortimentul brânză dulce. Acasă constat că era puțin cam acră și cu un ușor gust amărui. Mă gândesc că  cei care o vând experimentează sortimente noi pe clienții ocazionali sau fideli.

Tot atunci rog vânzătoarea să mă servească și cu o bucată de telemea. „De oi sau de vacă ?” vine prompt întrebarea. Nu-mi dau seama cam ce diferenț erau între cele 2 sortimente care stăteau cuminți în zer și în lăzile de plastic așezate pe niște paleți de lemn dar foarte aproape de pardoseala magazinului. Vânzătoarea mă servește cu niște „mostre”. După degustare nu simt nici o diferență. Ambele sortimente erau la fel de moi, la fel de semisărate, la fel de pline de zer. Aleg „oaia” și dau să-i arăt vânzătoarei din care bucată să-mi taie.

Mă îndrept către lădița de plastic în care se presupune că se afla sortimentul „telemea de oaie”. Nu apuc să fac un pas fiindcă îmi taie calea … un gândac. Uimită, mă dau înapoi și i-l arăt vânzătoarei. „Da’ de ce vă mirați așa ?” vine întrebarea plină de reproș a vânzătoarei. Întrebare pe care o repetă insistent la grimasa  de scârbă afișată pe fața mea. În timp ce taie brânza și eu dau să o întreb cum se pot plimba, fie și pe pardoseala unui magazin de brânzeturi și lactate gândacii, ea începe să-mi explice: „Sunt o mulțime. Dimineața când vin îi văd cum se ascund. Seara mai dau cu un spray de gândaci pe la geamuri”. Fără efect, constat eu. „De fapt acum e sezonul lor, adică al gândacilor. Până prin septembrie. Apoi dispar, explică vânzătoarea atotștiutoare.”

Cred că perplexitatea m-a împiedicat să mai dau vreo replică vânzătoarei, fiindcă de obicei sunt mai vehementă în astfel de situații. Am reținut că, mai nou, vânzătorele din magazinele alimentare trebuie să cunoască sezoanele de apariție și înmulțire a gândacilor. Altfel nu ar ști cum să explice cumpărătorilor când, unde, de ce și cum trebuie tratați aceștia. Probabil cu blândețe.

Toți cei interesați de capitolul „Gândaci” pot face un curs gratuit la magazinul respectiv. Bonus: telemea de oi sau vaci fără diferențe notabile, asta ca să nu mai existe momentul decizional stresant al alegerii sau brânza dulce cu gust nou (sau vechi) amărui – acrișor.

Anunțuri
Articol următor
Lasă un comentariu

1 comentariu

  1. Intamplarea ta imi aduce aminte de o alta, petrecuta acum vreo cativa ani intr-un supermarket bucurestean. Langa casa era un pusti de vreo 10 ani, jegos, jegos, cu maini negre de jeg care punea alimentele cumparatorilor in punga. Am intrebat-o pe casierita cum de-l lasa sa puna alimentele in pungi si ea, mirata, a zis:
    – Dar de ce, ca nu fura?
    I-am spus de ce, ca e murdar, jegos, si toata lumea s-a uitat la mine ca la ciumata. Pentru ca n-am acceptat sa-mi atinga cumparaturile.

    Gandaci, mizerie? Ceva normal…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: