M-am săturat de Mona Pivniceru!
După cum bine se observă de o bună bucată de vreme, Președintele României s-a schimbat fără să știm. Statul în stat plătit de statul român, Justiția, și-a luat libertatea (prin lege) să se revolte și să decreteze că nu mai vrea să muncească pentru că halca de bani pe care urma s-o primească de la statul propiu – zis, era prea mică. Nu știu cu ce compara Mona Pivniceru asta dar….uite că merge.
De aproape o lună de zile Justiția stă degeaba, amenință cu blocarea alegerilor și pune cetățenii pe drumuri în virtutea „dreptului” de a interveni în favoarea justițiabilului care, chipurile, va suferi grav dacă banii de la buget nu vor mai intra cu grămada în buzunarele asemănătoare robelor pe care le poartă magistrații.
Până la izbucnirea acestui conflict aproape nimeni nu știa că există o oarecare …Mona Pivniceru. De când cu conflictul d-na respectivă a devenit ….marea vedetă de televiziune. Ba chiar cetățenii au fost atenționați într-o emisiune televizată de către o altă…doamnă(?) că „are două doctorate”. Și? Eu aș fi dorit ca această Mona Pivniceru, de care m-am săturat până peste cap, să aibă ceva mai mult bun simț când vorbește și în numele meu, să vorbească ceva mai bine și nu parcă se împiedică la fiecare vorbă și, mai ales, să vorbească în numele justițiabililor fără să ceară bani cu nerușinare. Pentru că, la magistrați, am înțeles eu până acum nimic nu se poate face dacă nu au ei bani. Cum să aibă ei bani ? Simplu. Statul să aloce cam jumătate din buget iar justițiabilii să nu cumva să vină cu mâna goală fiindcă nu se poate face dreptate dacă ai grija zilei de mâine.
Ipotetic vorbind și aplicând acest principiu idiot cred că profesorii ar putea să nu-i mai învețe carte pe copiii magistraților. De aceea, respectând această „regulă” pe care Mona Pivniceru, în fruntea magistraților, o propune de ceva timp, poate ar fi cazul ca dascălii să desfășoare cu 30% mai puțin din activitatea lor, adică să trimită acasă copiii magistraților (și eventual și ai altor funcționari din justiție).
Oare de ce nu s-a pronunțat nici un magistrat român atunci când legea care prevedea salarizarea profesorilor cu 50% mai mult n-a fost pusă în aplicare? De ce nici un magistrat nu a făcut grevă atunci când o LEGE nu era aplicată? De ce nu s-au revoltat când sutele, miile de ordonanțe au parazitat legile din România? De ce justițiabilii români sunt acum în pericol și atunci nu erau? De ce verdictele pe care le-au dat magistrații au fost strâmbe (așa cum a recunoscut Mona Pivniceru) mulți ani la rând și nu s-au revoltat de la prima astfel de pronunțare?
După ce vor primi de la buget toată suma pe care o cer probabil că vom afla și răspunsul la aceste întrebări. Sau nu. Dacă primesc banii de ce să mai stea la …vorbe.
În acest moment justiția nu mai e o putere în stat ci e chiar puterea supremă dacă joacă pe degete un stat întreg și poate să facă asta fără ca nimeni altcineva să o poată opri.
